Vizualizari: 43
Timp de citire:7 Minute, 39 Secunde

In cardiologia pediatrica, la fel ca in orice alta specialitate medicala, exista preconceptii sau idei impamantenite “de cand lumea” despre anumite aspecte ale unor patologii. De la cauze ale unor boli pana la tratamente “minune”, fiecare dintre noi am auzit cel putin odata o informatie medicala “venita din popor”.

Aceasta serie pe care am pornit-o pe Instagram denumita “Mituri in Cardiologia Pediatrica” are rolul de a sustine sau de a contrazice anumite informatii ce sunt vehiculate “din gura in gura” in online, dar si in offline, din sfera cardiologiei pediatrice si de a oferi argumente din surse medicale de incredere.

Mituri in Cardiologia Pediatrica #1 “Copilul meu nu are simptome, deci nu are cum sa aiba o boala cardiaca”

Diagnosticul de malformatie cardiaca este, fara indoiala, o veste greu de acceptat pentru orice parinte, mai ales atunci cand copilul nu pare sa aibe vreo problema. Dar, la fel ca si in cazul adultilor, chiar si atunci cand copilul pare sanatos, o patologie cardiaca poate fi prezenta deoarece in primele stadii ale unor boli, modificarile patologice nu au rasunet asupra starii copilului.

Suspiciunea de boala cardiaca este ridicata de catre medicul de familie sau pediatru pe baza anomaliilor observate la examenul clinic (ex: suflurile cardiace, pulsul periferic diminuat simetric/asimetric, etc).
Diagnosticul poate fi pus de catre medicul cardiolog pe baza investigatiilor paraclinice realizate (EKG, Ecocardiografie, Radiografie Pulmonara, etc).

Mai departe, tratamentul optim poate varia de la simpla reevaluare cardiologica periodica, pana la corectia de urgenta a bolii care ii pune in pericol viata copilului dumneavoastra. Aceasta decizie va fi luata de catre medicul cardiolog care va lua in considerare mai multi factori printre care se numara varsta copilului, greutatea acestuia, impactul pe care il are boala cardiaca asupra organismului, bolile asociate si optiunile terapeutice disponibile. Acest lucru inseamna ca desi au aceeasi boala, doi copii pot fi tratati diferit, iar rezultatele sa fie asemanatoare.

De exemplu, atitudinea terapeutica intr-un defect de sept atrial poate fi:
a) reevaluare periodica;
b) temporizarea corectiei cu prescrierea unor medicamente care sa ajute inima sa combata stresul suplimentar determinat de malformatie, pana in momentul corectiei finale;
c) inchiderea interventionala a defectului;
d) inchiderea chirurgicala a defectului.

Totusi, stati fara grija! Majoritatea semnelor si simptomelor aferente bolilor cardiace sunt fie descoperite la nastere, fie sunt recunoscute de catre medicul de familie sau pediatru la evaluarile periodice sau in cadrul unui consult.

Mituri in Cardiologia Pediatrica #2 “Durere toracica = Boala cardiaca”

Una dintre cele mai frecvente cauze de prezentare la camera de garda sau in serviciul de cardiologie pediatrica este durerea toracica (durere in piept).

Deși durerea toracică nu indică o boală gravă a inimii sau a altor organe la majoritatea pacienților pediatrici, într-o societate cu o prevalență ridicată a bolilor cardiovasculare aterosclerotice, aceasta poate fi alarmantă atat pentru copil, cat și pentru părinți.

Toracele este un sistem complex, mai ales in cazul copiilor aflati in crestere, existand o multitudine de cauze care pot determina aparitia durerii toracice, durere care, la un copil sanatos, nu indica o boala cardiaca. Peste 99% dintre copiii cu durere toracica nu au o boala cardiaca, durerea fiind cauzata de alte probleme (musculoscheletale, reflux gastroesofagian, astm sau alte boli respiratorii, etc). Cele mai frecvente cauze sunt cele musculoscheletale, urmate de cauzele respiratorii si cele gastrointestinale. Exista cazuri in care durerea toracica nu are o cauza stabilita, fiind numita durere toracica idiopatica.

Cauzele durerii toracice pot fi:
➡️ Cardiace: anomalii structurale, prolaps de valva mitrala, anomalii ale arterelor coronare, disectie de aorta, pericardita, miocardita, boala Kawasaki, cardiomiopatie, aritmii, etc)
➡️ Non-cardiace: costocondrita, trauma, intindere sau febra musculara, astm, pneumonie, pleurezie, pneumotorax, reflux gastroesofagian, ulcer, gastrita, hernie hiatala, colecistita, pancreatita, psihogena (de stres, depresie, bulimie, etc).

O analiză aprofundată a istoricului pacietnului și o examinare fizică atentă sunt suficiente pentru a exclude cauzele cardiace ale durerii toracice și adesea pentru a găsi o cauză specifică a durerii. Pentru a exclude cauzele cardiace ale durerii toracice, medicii pot avea nevoie de efectuarea unei radiografii toracice și a unui EKG.

Tratamentul durerii toracice variaza in functie de cauza ce o determina si poate necesita sau nu internare.

Mai multe informatii despre durerea toracica la copii puteti gasi in articolul publicat pe blog “Durerea toracica la copii”

Mituri in Cardiologia Pediatrica #3 “Orice comunicare patologica (gaurica) din inima se inchide odata cu cresterea copilului”

Din pacate, nu toate comunicarile patologice din interiorul inimii se inchid de la sine odata cu cresterea in varsta a copilului. Aceasta conceptie gresita a facut ca multi copii sa devina inoperabili, producandu-se leziuni ireversibile la nivelul vaselor pulmonare.

Uneori, parintii asteapta prea mult timp sa se inchida comunicarea, cand de fapt sansa de a se inchide este inexistenta. Astfel, un copil care ar fi putut avea o viata sanatoasa (dupa ce ar fi fost operat) este condamnat la a duce o viata grevata de complicatiile defectului, complicatii printre care se numara si decesul.

Numai anumite tipuri de comunicari au sansa de a se inchide singure (foramen ovale patent, unele defecte de sept atrial, unele defecte de sept ventricular, persistenta de canal arterial), dar si in acest caz, momentul corectiei nu trebuie amanat mai mult decat este necesar.

Cardiologul pediatru este singurul in masura sa decida ce comunicare se poate inchide de la sine, cat se poate temporiza si care este momentul optim de corectie.

Prin urmare, parinti, aveti tot dreptul sa consultati unul, doi sau zece cardiologi pediatri pentru a fi siguri ca luati cea mai buna decizie pentru copilul vostru, insa nu intarziati prea mult luarea unei decizii pentru ca de multe ori, lipsa inchiderii comunicarii este mai periculoasa decat interventia in sine.

Mituri in Cardiologia Pediatrica #4 “Orice malformatie cardiaca poate fi vindecata cu medicamente”

Diagnosticul de malformatie cardiaca (prenatal sau postnatal) este, pentru majoritatea parintilor, un soc. In mod natural, acestia isi doresc rezolvarea problemei in cel mai scurt timp posibil si cat mai putin traumatic pentru copilul lor.

Din aceasta dorinta se naste si intrebarea “Nu se poate da un tratament medicamentos (pastile, buline, siropuri, etc) pentru a se inchide gaurica?”.

Raspunsul este, din pacate, negativ. In momentul de fata, cu o exceptie, NU exista medicamente care sa grabeasca corectia malformatiilor cardiace.

Atitudinea terapeutica poate varia in functie de mai multi factori precum:

  • malformatia existenta
  • impactul acesteia asupra inimii si a celorlalte organe
  • varsta sau greutatea copilului
  • existenta altor boli asociate.

Astfel, medicul cardiolog poate decide temporizarea oricarei actiuni terapeutice si reevaluarea periodica, prescrierea unor medicamente care sa ajute inima pana la momentul corectiei malformatiei (fara a vindeca insa boala cardiaca) sau corectia imediata a defectului (interventional, chirurgical sau hibrid).

Cum am spus mai sus, exista o singura exceptie: canalul arterial persistent – o malformatie cardiaca simpla ce consta intr-o comunicare intre aorta si artera pulmonara. Aceasta comunicare, de obicei, se inchide spontan si nu necesita tratament. Exista insa cazuri specifice (nou-nascuti prematuri cu un canal mare si impact hemodinamic important) care pot beneficia de administrarea intravenoasa a inhibitorilor de prostaglandina (Indometacin sau Ibuproben) in primele 10-14 zile de viata pentru a incerca inchiderea defectului. Alte optiuni sunt inchiderea interventionala sau ligatura chirurgicala a ductului arterial.

Exista insa si situatii in care inchiderea canalului poate face mai mult rau decat bine. Este vorba de malformatiile cardiace duct-dependente, in care inima are nevoie de aceasta comunicare pentru a asigura fluxul de sange in aorta si artera pulmonara.

Mituri in Cardiologia Pediatrica #5 “Toate malformatiile cardiace necesita operatie pe cord deschis”

Din fericire, in ultimii ani, medicina a evoluat foarte mult, iar optiunile terapeutice s-au dezvoltat, existand malformatii cardiace care pot fi corectate minim invaziv, in laboratorul de angiografie si cateterism cardiac, cu un grad mult mai scazut de risc si o spitalizare mai scurta.

Dintre malformatiile care beneficiaza de corectie interventionala se numara:
– Foramen Ovale Patent (PFO) la pacientii simptomatici (accident vascular)
Defectul Septal Atrial (DSA) tip Ostium Secundum, cu margini bune care sa permita “umbrelutei” sa se prinda in siguranta si sa inchida complet comunicarea. Celelalte tipuri de DSA si DSA-urile fara margini au indicatie de corectie chirurgicala.
– Persistenta de Canal Arterial (PCA) la anumiti pacienti (copii cu varsta peste 6 luni, greutate peste 6 kg, cu o aorta suficient de mare care sa permita plasarea in siguranta a dispozitivului de inchidere, lipsa malformatiilor asociate “duct-dependente”). Exista malformatii cardiace “duct-dependente” in care este necesara stentarea canalului arterial pentru a-l mentine deschis.
– Defectul Septal Ventricular (muscular)
– Stenoza Aortica
– Stenoza Pulmonara
– Coarctatie de Aorta
– Fistule Vasculare

Avantajele corectiei interventionale sunt:
+ incidenta scazuta a complicatiilor
+ rata de mortalitate mult mai mica decat in cazul corectiei chirurgicale
+ spitalizarea mai scurta (de obicei, copiii sunt externati urmatoarea zi dupa interventie, daca procedura a decurs fara probleme)
+ lipsa cicatricilor (abordul de face pe vasele piciorului sau ale mainii)
+ recuperarea mult mai rapida decat in cazul unei toracotomii, spre exemplu.

⚠️ Bineinteles, exista cazuri in care este indicata corectia chirurgicala, riscurile unei interventii non-invazive depasind beneficiile. In functie de localizare si complexitate, pentru unele malformatii este (inca) nevoie de chirurgie cardiaca. Viitorul suna bine!