Inima unui copil poate să bată mai repede din multe motive: o alergare prin parc, o emoție puternică sau…un atac de panică. Ca medic pediatru sau părinte, este firesc să ne îngrijorăm atunci când cel mic acuză dureri în piept, palpitații sau senzație de lipsă de aer. Însă, uneori, aceste simptome nu ascund o boală cardiacă, ci o suferință emoțională care are nevoie de cu totul altă abordare.
Puncte cheie
- Diverși factori precum afecțiunile genetice, un stil de viață stresant sau evenimentele tulburătoare pot cauza atacuri de panică la copii.
- Atacurile de panică se pot manifesta cu simptome fizice și emoționale, inclusiv teamă, transpirație, dificultăți de respirație, greață, dureri de cap, dureri în piept și dureri de burtă.
- Examenul clinic și investigațiile paraclinice pot fi recomandate de medic pentru a evalua eventuale afecțiuni fizice, în timp ce psihiatrul poate ajuta la diagnosticarea tulburărilor de sănătate mintală.
- Opțiunile de tratament pentru atacurile de panică la copii includ tehnici de relaxare, terapie comportamentală și medicație.
- Prognosticul pentru tulburările de panică la copii este favorabil cu sprijinul părinților și al îngrijitorilor, precum și cu un tratament adecvat.
Ce sunt atacurile de panică?
Un atac de panică este un episod brusc de teamă intensă sau disconfort extrem care atinge un vârf în câteva minute. La copii, aceste episoade pot fi și mai greu de recunoscut, pentru că ei nu au întotdeauna cuvintele necesare să-și exprime trăirile. Ce pot spune, în schimb, este că “mă doare inima”, “îmi bate foarte tare inima”, “nu pot să respir” sau “simt că o să mor”.
Simptome frecvente ale atacului de panică la copii
- Palpitații sau bătăi rapide ale inimii
- Senzație de sufocare sau dificultate în respirație
- Senzație de nod în gât
- Dureri sau disconfort toracic
- Amețeli sau senzație de leșin
- Dureri de cap pulsatile
- Dureri abdominale, greață
- Gânduri catastrofice („o să pățesc ceva rău”)
- Tremor, transpirații, furnicături
- Frică intensă fără un pericol real
- Izolare socială
Când simptomele par cardiace, dar nu sunt
Mulți copii ajung la consult cardiologic cu astfel de simptome. Este important de subliniat că, în absența unei afecțiuni structurale sau electrice a inimii (verificată prin EKG, ecocardiografie, Holter etc.), aceste manifestări pot avea o cauză emoțională sau psihologică. Sistemul nervos autonom, responsabil cu reacțiile de tipul „luptă sau fugi” (“fight or flight”), este în plină dezvoltare la copii și poate declanșa aceste reacții intense fără un motiv medical aparent.
“Un caz din viața reală”: Luca, 10 ani (*)
Luca a ajuns la consult pentru că simțea „că inima îi sare din piept” și se plângea des de dureri în piept și dificultăți de respirație. Părinții erau îngrijorați că ar putea avea o problemă cardiacă, mai ales că simptomele apăreau brusc, fără un motiv clar. Toate investigațiile cardiologice au fost normale.
După o discuție mai detaliată, a reieșit că Luca trecea printr-o perioadă stresantă la școală — era îngrijorat că nu e „suficient de bun” și că nu va lua note mari. Cu ajutorul unui psiholog, Luca a învățat să își gestioneze anxietatea, iar simptomele fizice au început să se rarească.
Acum vine cu bucurie la controalele anuale și povestește cum a învățat că „inima nu bate doar de frică, ci și de curaj”.
*Pentru păstrarea anonimității, Luca este un nume fictiv. Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare.
De ce apar atacurile de panică la copii?
La copii și adolescenți, simptomele unui atac de panică pot fi copleșitoare, mai ales că aceștia nu știu mereu să le explice sau să le înțeleagă. Cel mai frecvent, corpul copiilor exprimă ceea ce emoțional nu pot spune (fenomen cunoscut în psihologie drept somatizare). Frica, presiunea de la școală, tensiunile din familie sau alte schimbări importante pot declanșa astfel de reacții.
Factorii declanșatori pot fi diverși:
- Stresul școlar sau presiunea performanței
- Conflicte în familie sau bullying
- Traumatisme recente (deces, divorț, accident)
- Predispoziție genetică la anxietate
- Tulburări de somn sau epuizare
Uneori, copiii anxioși nu arată deloc „îngrijorați”. Ei pot fi percepuți ca fiind foarte cuminți, perfecționiști sau retrași.
Studiile indică o creștere cu aproximativ 25% a incidenței atacurilor de panică la copii în perioada pandemiei, creștere care persistă până în prezent.
Ce e de făcut?
Ca părinți, trebuie să înțelegem că literația emoțională sau abilitatea de a înțelege și a exprima emoțiile se întamplă treptat, de la o vârstă la alta. Extinderea vocabularului emoțional și capacitatea de a exprima emoții prin cuvinte se formează abia în jurul vârstei de 7-8 ani, prin urmare, este puțin probabil ca în cazul unor trăiri intense, sau al unui atac de panică, un copil să îi spună părintelui “sunt anxios”, ci mai degrabă să verbalizeze simptomele fizice: “mă doare în piept” sau “nu pot să respir”.
Madalina Sacaliuc – Psihoterapeut Cognitiv-Comportamental in formare / @maimultdecatok (Instagram) – @maimultdecatok (TikTok)
- Evaluarea medicală este esențială. E important să excludem o cauză cardiacă reală, printr-un consult cardiologic complet (consult, EKG, ecocardiografie);
- Ascultarea activă și empatia. Un copil care simte că este înțeles se va deschide mai ușor în fața părinților și, astfel, va putea face față mai ușor perioadelor stresante. Evită minimalizarea trăirilor copilului;
- Consilierea psihologică. Un psiholog sau psihoterapeut cu experiență pediatrică poate ajuta copilul să-și înțeleagă emoțiile și să le gestioneze;
- Sprijinul familiei. Un mediu stabil, calm și previzibil este un aliat important în procesul de vindecare;
- Educația emoțională. Învățarea tehnicilor de respirație, mindfulness sau relaxare poate face o diferență uriașă.
Tratament pentru atacul de panică
Doar 1 din 3 copii necesită, de obicei, tratament medicamentos. Majoritatea atacurilor de panică se rezolvă acasă printr-o bună colaborare medic pediatru – psiholog – părinte. Alege să consulți medicul specialist dacă suspectezi că cel mic suferă de atacuri de panică.
Tratamentul pentru atacurile de panică implică o abordare cuprinzătoare care poate include terapie psihologică, medicație și tehnici de auto-ajutorare. Iată câteva metode comune de tratament:
1. Psihoterapie
Terapia cognitiv-comportamentală (CBT): Aceasta este una dintre cele mai eficiente forme de terapie pentru atacurile de panică. CBT ajută copiii să înțeleagă și să schimbe tiparele de gândire și comportament care contribuie la atacurile de panică.
Terapia prin expunere: Aceasta implică expunerea treptată la situațiile care provoacă panică, sub supravegherea unui terapeut.
2. Medicație
Antidepresive: Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI) și inhibitorii recaptării serotoninei și norepinefrinei (SNRI) sunt frecvent prescriși pentru a ajuta la reducerea frecvenței și intensității atacurilor de panică.
Benzodiazepine: Acestea sunt medicamente anti-anxietate care pot fi utilizate pe termen scurt pentru a trata simptomele severe, dar nu sunt recomandate pentru utilizare pe termen lung din cauza riscului de dependență.
3. Tehnici de auto-ajutorare
Tehnici de respirație: Învățarea și practicarea tehnicilor de respirație profundă și controlată poate ajuta la reducerea simptomelor fizice ale unui atac de panică.
Relaxare musculară progresivă: Aceasta implică tensionarea și relaxarea diferitelor grupe musculare pentru a reduce tensiunea corporală și anxietatea.
Mindfulness și meditație: Practicile de mindfulness și meditație pot ajuta la creșterea conștientizării și la reducerea anxietății.
4. Modificări ale stilului de viață
Exerciții fizice regulate: Activitatea fizică regulată poate ajuta la reducerea anxietății și la îmbunătățirea stării generale de bine.
Alimentație echilibrată: Menținerea unei diete sănătoase poate ajuta la stabilizarea nivelurilor de energie și la prevenirea scăderilor bruște ale glicemiei, care pot declanșa anxietatea.
Somn adecvat: Asigurarea unui program regulat de somn poate ajuta la reducerea stresului și a anxietății.
5. Suport social
Grupuri de suport: Participarea la grupuri de suport pentru copii și adolescenți care se confruntă cu probleme similare poate oferi un sentiment de comunitate și înțelegere.
Implicarea familiei: Sprijinul și înțelegerea din partea familiei sunt esențiale. Părinții pot învăța tehnici pentru a ajuta copilul să gestioneze atacurile de panică. De asemenea, este necesar ca părinții să sprijine copilul fără să-i minimalizeze simptomele, rămânând calmi și prezenți, oferindu-i siguranță și deschizând discuții despre emoții prin întrebări simple, care îl ajută să se exprime – “Cum te-ai simțit azi la școală?” sau “Te-a îngrijorat ceva recent?”.
6. Intervenții de urgență
Acestea sunt metode rapide de a ajuta copilul să se concentreze pe momentul prezent pentru a reduce intensitatea unui atac de panică. Exemple includ numărarea obiectelor din jur, concentrandu-se pe respirație sau folosirea simțurilor (atingerea unor texturi diferite, ascultarea sunetelor din jur).
Tratamentul trebuie personalizat în funcție de nevoile fiecărui copil. Consultarea cu un specialist în sănătate mentală este esențială pentru a determina cea mai bună abordare terapeutică.
De ce nu trebuie ignorate atacurile de panică?
Chiar dacă nu pun viața în pericol, atacurile de panică netratate pot afecta dezvoltarea emoțională, performanțele școlare și relațiile copilului. Copiii care învață de mici să-și recunoască și să-și regleze emoțiile vor deveni adulți mai sănătoși și mai echilibrați.
Concluzie
Când vine vorba de inima copiilor, e important să ascultăm atât bătăile ei, cât și emoțiile din spatele lor. Nu orice bătaie accelerată înseamnă o problemă cardiacă, iar uneori, cel mai bun tratament nu este un medicament, ci un dialog empatic și o mână de ajutor din partea unui specialist în sănătate mintală, în colaborare cu părinții informați.
Întrebări frecvente
Vorbește-le cu o voce calmă și asigură-i că sunt în siguranță. Ajută-i să respire liniștit folosind respirația abdominală pe nas (cu gura închisă). Acest lucru va încetini respirația copilului și va ajuta la oprirea atacului.
Atacurile de panică apar rar la copiii mici, dar pot începe încă din adolescență.
Da. Simptomele psihiatrice, cum ar fi atacurile de panică, schimbările de personalitate și problemele de memorie, pot fi asociate cu tumorile cerebrale.
Atacurile de anxietate au factori declanșatori clari, spre deosebire de atacurile de panică. Acestea din urmă apar brusc și durează câteva minute, în timp ce un atac de anxietate se instalează lent și este posibil să nu se oprească rapid. Simptomele atacurilor de panică sunt intense, pe când atacurile de anxietate variază ca intensitate între ușoare și severe.
Atacurile de panică apar de obicei la adolescență sau la începutul vieții adulte. Aproximativ 1% dintre copiii din grupa de vârstă 3-5 ani și 6% din grupa de vârstă 6-11 ani prezintă simptome ale unei tulburări de anxietate. Persoanele de toate vârstele, inclusiv copiii, pot avea atacuri de panică. Deci, nu se poate spune că atacurile de panică dispar odată cu vârsta.
Mulțumiri
Bibliografie
- American Academy of Pediatrics (AAP) – “Panic Attacks in Children and Adolescents”
- National Institute of Mental Health (NIMH) – “Panic Disorder: When Fear Overwhelms”
- Mayo Clinic – “Panic attacks and panic disorder: Symptoms and causes”
- Journal of the American College of Cardiology (JACC) – “Cardiac Symptoms in Children: Diagnostic and Psychosocial Aspects”, 2022.
- https://www.medlife.ro/articole-medicale/atacurile-de-panica-la-copii-cum-le-recunoastem-si-cum-intervenim
- https://www.momjunction.com/articles/panic-attacks-in-children_00383290/
Abonează-te pentru a primi cele mai noi articole!
Primește cele mai recente articole direct în căsuța ta de email, introducând adresa ta de email mai jos.
